România, una dintre cele mai ”slabe” țări din lume. Cum am ajuns sub Columbia sau Mexic, ce avem de pierdut
România se află într-un punct critic în drumul său spre recunoaștere economică internațională, după 20 de ani de așteptări pentru aderarea la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).
Din păcate, în comparație cu alte țări, precum Mexic sau Columbia, România încă înteleagă să rămână în urma și să nu fie acceptată în ”clubul select” al economiilor performante. Ce ne-a adus aici și ce avem de pierdut dacă nu se schimbă nimic?
20 de ani de stagnare pe drumul spre OCDE
România a început să bată la ușile Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) încă din anul 2004. Această organizație reunește țări care au economii dezvoltate și performante, promovând cooperarea economică și schimburile comerciale la nivel global. Intrarea în OCDE ar reprezenta pentru România un nou obiectiv strategic, după aderarea la NATO în 2004 și la Uniunea Europeană în 2007.
Cu toate acestea, și deși a fost invitată oficial să adere în urmă cu doi ani, procesul este anevoios și pare blocat în multe puncte cheie. Mexic, Columbia sau Costa Rica sunt deja membre ale OCDE, în timp ce România încă așteaptă la ușă. Pentru țările membre, intrarea în OCDE aduce recunoașterea statutului de economie funcțională și matură, lucru care contează foarte mult pentru investitori. De asemenea, ar fi un semnal că România a atins un anumit nivel de dezvoltare economică și politică.
Avantajele ar fi clare: atragerea mai ușoară a investițiilor străine, o imagine favorabilă în plan internațional și acces la know-how și suport pentru implementarea reformelor economice. Totuși, realitatea arată că, în cei 20 de ani de când am depus prima cerere, România nu a făcut destule progrese pentru a se ridica la standardele impuse de OCDE.
Problemele structurale care ne trag în jos
Potrivit profesorului universitar Bogdan Glăvan, încăpățânarea României de a nu rezolva problemele fundamentale ale economiei și instituțiilor sale este motivul principal pentru care suntem în această situație. Deși România îndeplinește unele criterii economice – cum ar fi produsul intern brut (PIB) și PIB-ul per capita – ea încă e deficitară în privința reformelor structurale și a calității instituțiilor.
Un exemplu concludent este încercarea de a crea Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice (AMEPIP), care trebuia să asigure o mai bună guvernanță a companiilor de stat, conform cerințelor OCDE. Această inițiativă a eșuat lamentabil și a rămas doar o altă formă fără fond – o dovadă că reformele necesare nu sunt implementate, ci doar mimate.
Nici situația economică nu ne ajută. România are cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană și o creștere economică modestă, care depinde major de fondurile europene. Fără aceste resurse, economia noastră ar fi deja în recesiune, spune profesorul Glăvan. În plus, economia României este dezechilibrată, iar calitatea instituțiilor publice lasă mult de dorit. De exemplu, aplicarea legilor, transparența proceselor administrative și guvernanța corporativă sunt încă domenii în care întârziem considerabil.
Cum am putea recupera terenul pierdut
Problema fundamentală este că România, în loc să fie proactivă și să dezvolte o economie competitivă, a încercat să obțină acceptarea în OCDE ca pe un trofeu, fără a face schimbările necesare pentru a-l merita. Adrian Codirlașu, vicepreședinte al Asociației CFA România, atrage atenția asupra faptului că țara noastră trebuie să facă progrese importante pentru a atinge standardele internaționale în ceea ce privește politicile economice, drepturile investitorilor și respectarea regulilor de bună guvernanță.
Unul dintre obstacolele majore este lipsa predictibilității fiscale. Codirlașu menționează că decizii precum impozitarea companiilor cu 1% fără un motiv clar sau încercarea de a naționaliza fondurile private de pensii sunt acțiuni care contravin regulilor OCDE. Aceste măsuri dăunează imaginii României și împiedică dezvoltarea unei economii stabile și predictibile.
În loc să încercăm să ciupim avantaje de la organizații internaționale, România ar trebui să se concentreze pe crearea unui mediu de afaceri solid, pe reformarea administrației publice și pe asigurarea unei guvernanțe responsabile. “Suntem ca un elev submediocru care, în loc să se pregătească serios pentru examen, speră să primească o notă de trecere fără efort”, spune profesorul Glăvan. Doar cu o reformă economică autentică și profundă vom putea spera la o aderare rapidă și benefică la OCDE.
Ce avem de pierdut dacă nu schimbăm direcția?
Dacă România nu reușește să se reformeze și să adere la OCDE, vom rămâne în continuare o economie la periferia Europei, dependentă de fondurile europene și incapabilă să atragă investitori majori. Lipsa de stabilitate și predictibilitate economică ne face mai puțin atractivi pentru investitori și reduce șansele de a ne dezvolta sustenabil.
În plus, fără reforme serioase în administrație, educație și infrastructură, România va continua să rămână în urma altor țări din regiune, iar cetățenii vor resimți direct consecințele acestor deficiențe. Aderarea la OCDE ar fi un semn clar că România a atins un nivel de maturitate economică, dar pentru a atinge acest obiectiv, este nevoie de eforturi susținute și de angajamente reale din partea decidenților. Dacă nu schimbăm rapid direcția, riscăm să pierdem și mai multe oportunități de dezvoltare, să asistăm la exodul continuu al tinerilor și să ne vedem economia stagnând.
România trebuie să își reconsidere prioritățile și să se concentreze pe implementarea unor politici coerente, eficiente și transparente. Doar astfel vom reuși să depășim statutul de „student submediocru” și să ne poziționăm în rândul țărilor cu economii mature și performante, pregătite să facă față provocărilor economice globale ale secolului XXI, conform Adevărul.ro.